Ce ar fi daca intr-o zi ti-ai face bagajul..si ai pleca oriunde alt undeva..numai sa pleci din oras..
Sa pleci..sa lasi totul in urma ta..Sa uiti zambetul fiintei la care tii..sa uiti de mistourile care le-ai facut de ea..sa uiti de aceea privire dupa care te topesti..dupa surasul din coltul gurii la o intzepatura...sa uiti de caterinca facuta pe strazi noaptea...sa uiti d toate glumele proaste pe care le-ai facut..sa uiti de timpul petrecut cu prietenii...timp in care te-ai distrat grozav..sa uiti de toate problemelre care le ai acasa...Sa uiti de tot si toate..
Sa iti iei geanta cu haine in spate si sa privesti spre noul orizont care ti se deschide??Sa te duci in gara si sa iti cumperi un bilet..spre o destinatie aleasa la nimereala..de care nu ai habar decat ca e un oras mare din Europa..Sa iti iei cu tine doar strictul necesar de imbracaminte, telefonul, cardul de memorie pe care ai melodiile fara de care nu ai putea trai si hands-free-ul?
Sincer sa fiu m-ar tenta sa fac chestia asta..dar cred ca nu as putea lasa in urma clipele frumoase petrecute in familie..copilaria petrecuta in apartamentul alor mei..scandalurile pe care le-am avut cu familia..doar pentru a putea merge pe un drum drept..chiar daca acum mi se pare ca sunt cam inghesuit...
Sa te duci undeva unde nu cunosti pe nimeni..sa lasi tot in spate..sa sterg totul din memorie..clipele de bucurie petrecute cu persoana iubita..noptile nedormite cu gandul la ea...sa te uiti in telefon la ultimele numere apelate si sa vezi ca nu ai sunat-o decat pe ea...Caterinca facuta cu prietenii tai..cojile de seminte din jurul patului atunci cand jucai cine stie ce joc pe computer...rasul in care izbucneai la o gluma buna sau la cate vreo prostie pe care o faceai...Timpul pierdut pe strazile de prin cartiere...privirile care le aruncai dupa vreo fata draguta...certurile cu profesorii la scoala..pumnii in pereti pe care ii dadeai atunci cand nu iti iesea ceva ce iti doreai cu tarie..nodurile in gat care ti se puneau atunci cand citeai sau vedeai ceva care iti amintea de ea..Clipere cand stateai si te uitai la ceas si asteptai un semn de viata de la ea..cand dormeai cu telefonul in mana sperand ca cineva isi va aduce aminte de tine...
Mi-as dori cu tarie sa am acest dar...darul uitarii..dar se pare ca tot ceea ce am enumerat mai sus sunt cicatrici ale sufletului...care indiferent de ce ai face...sunt prea adanci pentru a putea fi reparate...
Poate mult prea adanci...poate nu se merita sa pui la suflet..poate sunt prost..prea multe intrebari fara raspund...o viata mult prea crunta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
da....ji pe mine ma deranjeaza indiferentza......mai mult k orice pe lumea asta!si urasc lipsa de apreciere a celor din jur....iti dau dreptate intru totul!;;)
RăspundețiȘtergeremda.. ai foarte mare dreptate.
RăspundețiȘtergerede multe ori simtim nevoia sa scapam de toti si de toate, sa evadam , sa fim intr-un loc in care nu exista indiferenta, ura, rautate. Dar...inchipuie-ti cum ar fi lumea fara toate astea.. nici asa nu este bine . Asa suntem noi oamenii.. nemultumiti de ceea ce avem , si cand primim , uitam sa multumim pentru ceea ce ni s-a dat. :)